M-am abandonat rătăcirilor,
le ispășesc
cu stoicismul unei corăbii
promisă orizontului,
dar logodită cu țărmul,
și după fiecare pedeapsă,
ca o chemare,
ancorez în gândul la tine,
singura dană
mai albastră ca marea.
M-am abandonat rătăcirilor,
le ispășesc
cu stoicismul unei corăbii
promisă orizontului,
dar logodită cu țărmul,
și după fiecare pedeapsă,
ca o chemare,
ancorez în gândul la tine,
singura dană
mai albastră ca marea.