Cerc concentric

Am încercat de mai multe ori să nu mai scriu, să mă las așa cum te lași de fumat. Mă refer acum la a nu mai scrie blog, să scriu doar presă, pentru că de vreo 32 de ani sunt și jurnalist. N-am reușit niciodată. Poate de aceea îi înțeleg pe fumătorii care nu se pot lăsa de țigări. De fiecare dată, tot mai acut, scrisul mi-a lipsit așa cum îți lipsește un om. Am înțeles astfel că de prea multă vreme scrisul pentru mine nu mai e scris, e cineva viu. Și știți cum e când îți lipsește un om, doare. Sunt prea mulți oameni care îmi lipsesc ca să-mi mai lipsească și scrisul tot ca un om. Cineva îmi spunea recent că vede cum cercurile concentrice ale vieții mele se tot repetă și mă îndemna să am grijă cu ele. Cu siguranță că și scrisul e unul din aceste cercuri concentrice ale vieții mele.

Ziua 21 de la Facerea Lumii (Jurnal interior)

Ni se întâmplă uneori lucruri pe cât de simple, pe atât de miraculoase. O ușă deschisă zărită din întâmplare îți poate revela ceva n-ai fi gândit niciodată că se va întâmpla. Nu atunci și nu acolo. Mi s-a întâmplat asta ieri când, aflat prin una din preumblările mele din ultimul timp, am întâlnit un om miraculos. Era dincolo de acea ușă, vorbind altor oameni, cu o însuflețire pe care rar am întâlnit-o la un orator. Poate pentru că era convins și trăia la propriu ceea ce spunea. M-am alăturat acelei întruniri și l-am ascultat câteva zeci de minute fascinat de cât de simplu se poate exprima adevărul atunci când crezi în el. Într-o scurtă pauză am îndrăznit să-i adresez o întrebare pe o temă care mă interesează și care, până ieri, mă frământa de fiecare dată când încercam să o cercetez. Nu numai că mi-a răspuns și că răspunsul lui mi-a confirmat presupunerile, dar a făcut-o într-un mod în care mi-a spulberat orice posibilă îndoială legată de acel răspuns. La final, când și-a terminat treaba pentru care fusese chemat în fața altor oameni, s-a făcut nevăzut pe neobservate lăsându-mi un sentiment straniu, acela că parcă nu fusese niciodată acolo o prezență fizică, doar una spirituală.

Am întâlnit ieri un om dintre aceia rari de lângă care pleci mai bogat și, poate, mai înțelept. Am plecat de acolo purtând cu mine bogăția că după cele câteva zeci de minute în care l-am ascultat mă simțeam de parcă citisem o carte foarte interesantă și foarte groasă.

Gânduri pe noptieră