M-am abandonat rătăcirilor,
le ispășesc
cu stoicismul unei corăbii
promisă orizontului,
dar logodită cu țărmul,
și după fiecare pedeapsă,
ca o chemare,
ancorez în gândul la tine,
singura dană
mai albastră ca marea.
Etichetă: mare
Fascinații
M-a fascinat întotdeauna linia pe care marea o desenează când își întâlnește țărmul, asemenea unui gând care sărută un chip la care este condamnat să se întoarcă mereu.
Mi-am trăit toate iubirile cu sentimentul scriitorului pe nisip, neliniștit de teama valului care ar putea să le răpească într-o clipă. Și, ca un făcut, toate plajele pe care am scris mărgineau mări agitate…
Amintirile sunt ca firele de nisip găsite într-o scoică adunată cândva de la malul mării. Te bucuri că sunt, te bucuri că ai fost acolo.
Gânduri pe noptieră
Nesfârșire
Uneori mi-e dor de mare ca de o femeie pe care n-am terminat-o de iubit. Și, dacă mă gândesc bine, chiar nu e nimic surprinzător în asta. Dat fiind că nici iubirea pentru tine nu a ajuns până la ultima filă. De ce? Pentru că și tu ești o femeie pe care nu ai cum să o termini de iubit, ar fi împotriva firii. Pentru că ai ceva din nesfârșirea mării.
Gânduri pe noptieră
Gânduri pe noptieră 