„Niciodată să nu îți faci iluzii că ești de neînlocuit. Te vor înlocui… și la muncă, și în familie, și în prietenii, și în iubire. Te vor înlocui și te vor și uita! Problema se pune doar de timp.” Nu știu cine a spus asta, dar azi mi-am amintit din senin aceste cuvinte. Apoi am aflat că tot azi e și ziua fericirii. Și, da, fericirea se poate măsura și prin lipsa iluziilor.
Gânduri pe noptieră
Era vară, aveai capul uşor înclinat şi tâmpla ta se odihnea pe obrazul meu . Eram două suflete obosite care se sprijineau unul de celălalt. Eram doi oameni cărora ne era teamă să credem că eram fericiţi. Atât cât se putea atunci, în vara noastră, dar eram fericiţi. Şi cu toate astea, cu toată teama asta, îţi mai aduci aminte ce linişte era în noi? Şi ce vară ne era în priviri? Da, era vară şi eram stăpânii munţilor din jur. Şi ai celui mai albastru cer din lume. Şi eram fericiţi. Te lipiseşi de mine şi trupurile noastre se potriveau atât de bine şi de firesc de parcă fuseseră decupate din aceeaşi fotografie. A, da, fotografia, despre ea vorbesc. Mai ştii fotografia? Doar ea a rămas, mărturie a unui întreg care am fost cândva. O fotografie care acum înnobilează o cană, Cana cu Dor. O fotografie care nu se arată mereu, doar câteodată. Se arată doar atunci când dorul mă arde atât de tare încât mă îndeamnă să-mi sorb cafeaua şi amintirile din Cana cu Dor. Şi să-ţi simt din nou capul uşor înclinat odihnindu-şi tâmpla de obrazul meu. Şi sufletul tău sprijinindu-se pe sufletul meu. Da, Cana cu Dor există, e o cană adevărată, o cană care pare ca toate cănile, dar nu e aşa. Cana cu Dor e o cană magică, o cană vie, o cană care uneori prinde viaţă. Doar pentru mine.
Gânduri pe noptieră
Gânduri pe noptieră 