Fascinație

Nu cred că există univers mai misterios, mai fermecător și mai atrăgător decât ochii unei femei, nu pentru mine. Poate și de aceea, de fiecare dată când m-am îndrăgostit, i-am iubit mai întâi ochii și abia apoi pe ea, cea care îi purta. Și, întotdeauna, înainte de a îndrăzni să adresez vreun cuvânt celei de care mă amorezam, gândurile mele vorbeau îndelung ochilor ei. Știu sigur că nu am avut niciodată dialoguri mai frumoase ca atunci și nici nu cred să fi fost vreodată în stare de declarații mai profunde și mai sincere decât cele pe care gândurile mele le făceau ochilor ei.

Gânduri pe noptieră

Ziua 39 de la Facerea Lumii (Jurnal interior)

De ore bune îți privesc ferestrele. Nu e prima oară, dar azi am zăbovit cel mai mult. Chiar și așa, încă nu au terminat, ca într-o depoziție de martor, să-mi reamintească povești despre noi. La fel se întâmplă și cu celelalte ferestre, de pe partea cealaltă a bulevardului. Mâine mă voi opri din nou și acolo. Și în toate celelalte locuri în care am pășit împreună.

Gânduri pe noptieră

(In)certitudini metafizice

Senzorial, înainte de nașterea noastră nu a fost nimic, nu am simțit, nu am experimentat nimic anterior acelui moment, lipsește conștiința și știința proprie a timpului de dinainte. La fel va fi și după moartea noastră, nu vom avea conștiința și știința timpului care-i va urma. Sunt două intervale de timp fără limite, asemenea unui somn infinit întrerupt o singură dată de un timp finit pentru care avem conștiința și știința existenței lui, viața noastră. Mă voi întreba mereu, în consecință, oare mi-am trăit viața sau mi-am visat-o? Dacă e doar un vis înseamnă că am cel mai frumos somn din câte se poate, dacă o trăiesc cu adevărat înseamnă că a meritat să mă trezesc.

Gânduri pe noptieră

Ziua 21 de la Facerea Lumii (Jurnal interior)

Ni se întâmplă uneori lucruri pe cât de simple, pe atât de miraculoase. O ușă deschisă zărită din întâmplare îți poate revela ceva n-ai fi gândit niciodată că se va întâmpla. Nu atunci și nu acolo. Mi s-a întâmplat asta ieri când, aflat prin una din preumblările mele din ultimul timp, am întâlnit un om miraculos. Era dincolo de acea ușă, vorbind altor oameni, cu o însuflețire pe care rar am întâlnit-o la un orator. Poate pentru că era convins și trăia la propriu ceea ce spunea. M-am alăturat acelei întruniri și l-am ascultat câteva zeci de minute fascinat de cât de simplu se poate exprima adevărul atunci când crezi în el. Într-o scurtă pauză am îndrăznit să-i adresez o întrebare pe o temă care mă interesează și care, până ieri, mă frământa de fiecare dată când încercam să o cercetez. Nu numai că mi-a răspuns și că răspunsul lui mi-a confirmat presupunerile, dar a făcut-o într-un mod în care mi-a spulberat orice posibilă îndoială legată de acel răspuns. La final, când și-a terminat treaba pentru care fusese chemat în fața altor oameni, s-a făcut nevăzut pe neobservate lăsându-mi un sentiment straniu, acela că parcă nu fusese niciodată acolo o prezență fizică, doar una spirituală.

Am întâlnit ieri un om dintre aceia rari de lângă care pleci mai bogat și, poate, mai înțelept. Am plecat de acolo purtând cu mine bogăția că după cele câteva zeci de minute în care l-am ascultat mă simțeam de parcă citisem o carte foarte interesantă și foarte groasă.

Gânduri pe noptieră

A treia zi de la Facerea Lumii (Jurnal interior)

Simt tot mai mult trecerea timpului. Nu, nu ca pe o fatalitate, nici pentru că recent am mai „îngropat” un an. Doar că 1 ianuarie, pură coincidență, a fost ca o primă zi a altei lumi, aceeași practic, dar alta ca modus vivendi. Aveam de ceva vreme sentimentul că lucrurile se schimbă cumva, dar abia acum trei zile, în prima dimineață a anului, am și văzut schimbarea. Repet, pură coincidență că totul a devenit evidență pe 1 ianuarie, putea fi oricând, mai devreme sau mai târziu.

Poate că îmbătrânesc, sigur se întâmplă și asta, dar azi, în a treia zi de la Facerea Lumii de care vă spuneam, am înțeles că am adoptat deja, fără o intenție prealabilă, câteva tabieturi mic burgheze, ca să zic așa. Mă gândesc că fac și ele parte din noul mod al trecerii timpului. De trecerea timpului meu vorbesc. Recunosc că îmi plac, îmi dau senzația că viața mea a căpătat și o aură oarecum aristocrată. Bine, totul ar putea părea o iluzie. Dar nu este și ar fi bine să rămână așa. Și chiar să-și întărească nuanțele și tușele.

Simt tot mai mult trecerea timpului. Și, nu, nu ca pe o fatalitate, ci ca pe ceva în care, din fericire, nu mai e loc pentru tristețile unei vieți risipite. Zăpadă, cafea și un suflet cald, vă rog!

Gânduri pe noptieră

Ce e un an?

Un an? O clipită din timpul cosmic, viața unei frunze, o poveste între coperțile unei cărți, un timp, o amintire, o muzică, o iubire, un om, un gând, un zâmbet, o vorbă, o bucurie, o idee, o faptă, o trecere, o rămânere, o privire, un chip, un glas, un destin, o nostalgie, o minune, o răvășire, o liniște, o speranță… Întotdeauna o speranță. Și o întâmplare… Da, un an e o întâmplare, iar întâmplarea an e asemenea întâmplării om, vine o singură dată și îți rămâne pentru totdeauna. În gând, în suflet, în viață, în speranță…

Gânduri pe noptieră

Secvențe

Dorul e precum setea rătăcitului în pustiu. Numai că în deșertul dorului știi sigur cine e Fata Morgana care îți bântuie vedeniile sufletului.

Când cineva îți spune că te iubește îți oferă, de fapt, o cheie a sufletului său. Sunt de admirat oamenii care nu o folosesc știind că nu au tălpile curate.

Ciudat cum uneori singurul lucru care te leagă de un om nu e apropierea, ci depărtarea și aparenta ei eternitate.

Gânduri pe noptieră