Ziua 73 de la Facerea Lumii (Jurnal interior)

De la o vreme te întâlnesc din nou, zi de zi. În aceeași lume în care ne-am mai întâlnit de atâtea ori și în care ne-am întâlnit și prima oară. În lumea aceea în care eram un bărbat și o femeie care poate s-au întâlnit prea târziu pentru a rămâne, așa cum ne-am gândit amândoi de multe ori. În acea lume în care trebuia neapărat să ne întâlnim pentru că… așa trebuia. Mai ții minte? Trebuia ca eu să te iubesc și trebuia ca tu să știi. Nu există întâmplare în lumea asta, doar noi suntem aceia care numim întâmplare fiecare bornă care ne marchează drumul vieții. Or ea, borna, era deja așezată acolo încă de dinainte ca noi să ajungem în acel loc. Neîntâmplător. O mână nevăzută se ocupă de toate lucrurile astea numite de noi întâmplări. Cred că nici măcar faptul că dintre toate aromele vieții mele cea mai puternică ești tu nu poate fi numit întâmplare. Așa cred eu.

Refugiu

Am început

să fug din lume

și să mă ascund

tot mai des

în viața mea,

mansarda aceea veche

de care îți tot vorbeam

și unde,

într-o cămăruță cochetă,

miroase uneori a cafea,

alteori a ciocolată amară

și tot timpul a tine.

Gânduri pe noptieră