
De ore bune îți privesc ferestrele. Nu e prima oară, dar azi am zăbovit cel mai mult. Chiar și așa, încă nu au terminat, ca într-o depoziție de martor, să-mi reamintească povești despre noi. La fel se întâmplă și cu celelalte ferestre, de pe partea cealaltă a bulevardului. Mâine mă voi opri din nou și acolo. Și în toate celelalte locuri în care am pășit împreună.
Gânduri pe noptieră