Chemare

M-am abandonat rătăcirilor,

le ispășesc

cu stoicismul unei corăbii

promisă orizontului,

dar logodită cu țărmul,

și după fiecare pedeapsă,

ca o chemare,

ancorez în gândul la tine,

singura dană

mai albastră ca marea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s