Ni se întâmplă uneori lucruri pe cât de simple, pe atât de miraculoase. O ușă deschisă zărită din întâmplare îți poate revela ceva n-ai fi gândit niciodată că se va întâmpla. Nu atunci și nu acolo. Mi s-a întâmplat asta ieri când, aflat prin una din preumblările mele din ultimul timp, am întâlnit un om miraculos. Era dincolo de acea ușă, vorbind altor oameni, cu o însuflețire pe care rar am întâlnit-o la un orator. Poate pentru că era convins și trăia la propriu ceea ce spunea. M-am alăturat acelei întruniri și l-am ascultat câteva zeci de minute fascinat de cât de simplu se poate exprima adevărul atunci când crezi în el. Într-o scurtă pauză am îndrăznit să-i adresez o întrebare pe o temă care mă interesează și care, până ieri, mă frământa de fiecare dată când încercam să o cercetez. Nu numai că mi-a răspuns și că răspunsul lui mi-a confirmat presupunerile, dar a făcut-o într-un mod în care mi-a spulberat orice posibilă îndoială legată de acel răspuns. La final, când și-a terminat treaba pentru care fusese chemat în fața altor oameni, s-a făcut nevăzut pe neobservate lăsându-mi un sentiment straniu, acela că parcă nu fusese niciodată acolo o prezență fizică, doar una spirituală.
Am întâlnit ieri un om dintre aceia rari de lângă care pleci mai bogat și, poate, mai înțelept. Am plecat de acolo purtând cu mine bogăția că după cele câteva zeci de minute în care l-am ascultat mă simțeam de parcă citisem o carte foarte interesantă și foarte groasă.
Gânduri pe noptieră
Gânduri pe noptieră 
Atunci cand sufletul din noi vorbeste toate celelate voci tac pentru a fi prezente cu ochii larg inchis . 🙂 Foarte frumoasa postare, asa simt si eu uneori ascultand oamenii ce au trait tot ce spun, in ei autenticitatea e observata cu usurinta .
ApreciazăApreciat de 1 persoană